Raport 2011

Raport 2011

Grupul de voluntari romani din Kongola va saluta cu drag! Desi departe, acuzati pe drept ca suntem lenesi in a impartasi celorlalti ce se intampla pe aici, suntem legati prin cei dragi de framantarile si preocuparile batranei Europe, de voi. Spiritul nu are frontiere!

Grupul de misionari romani din Kongola, Namibia – este titlul derutant ce ni se atribuie de catre majoritatea oamenilor care ne cunosc si care ca ne onoreaza numindu-ne `misionari’, desi noi, niciodata, nu ne-am intitulat `misionari`. Incercam pur si simplu sa ajutam in masura in care putem ca cei de aici sa fie putin mai fericiti. Este derutant si pentru faptul ca induce in cei care ne viziteaza asteptari nerealiste in ceea ce priveste activitatea noastra. Asteapta aventura si emotii religioase puternice, viata grea, plina de privatiuni si riscuri, intr-un cuvant, ceea ce stiu ei din povestiri ca inseamna a fi `misionar`. Si gasesc munca, rutina, putine privatiuni, stil de viata aproape total lipsit de risc. Si sunt dezamagiti.

Dezamagirea nu e exprimata direct. O simtim uneori din reactia la raspunsurile noastre. “Erau adventisti cand ati ajuns voi aici? Cati s-au botezat de cand ati ajuns voi aici?” Cand primesc raspunsul ca aici au fost foarte multi adventisti si ca doar foarte putini crestini ar putea fi considerati rezultatul direct al activitatii noastre ochii li se sting. Desi numerele atrag, adeseori ne incalzesc inimile, impactul pe care noi speram ca prezenta noastra aici sa-l aiba este o schimbare a mentalitatilor, o schimbare de atitudine interioara in raportarea lor la Dumnezeu. Ne dorim ca acesti frati ai nostri sa-L cunoasca pe Hristos si puterea Lui, sa ajunga sa traiasca o viata nedominata de frica vrajitoriei si a puterii spiritelor rele. Alteori, noii voluntari isi exprima dezamagirea ca nu sunt nevoiti sa sufere lipsa confortului (“aveti si dus?!”), sau ca nu sunt pericole asa cum se asteptau (“nu ai mai vazut un sarpe de sase luni?!”).

Nu vreau insa sa spun ca lipseste aventura, riscurile si privatiunile. Suntem privati de frica de criza economica, de exemplu. `Riscul` pe care ni-l asumam zilnic este acela de a merge doar pe mana lui Dumnezeu. Pentru multi faptul ca nu cerem bani, ca nu ne facem publicitate e chiar mai mult decat aventura, e nebunie. Trebuie sa marturisim ca si noua uneori ne e frica. Nu avem inca exercitiul de a ne increde in Dumnezeu constant. Suntem obisnuiti sa ne incredem in realitati mult mai sigure – un cont in banca (bani albi pentru zile negre), oameni influenti si bogati, organizatii sau institutii puternice. Nu vreau sa sugerez ca nu e bine sa ne incredem in institutii, prieteni, ci ca, in ultima instanta, ceea ce trebuie sa constituie sursa increderii noastre este asigurarea ca Dumnezeu e cu noi. Ne dorim o puternica si mai ales personala cunoastere a lui Dumnezeu. Doar o credinta `privata`, individuala formeaza credinciosi autentici, “gata sa stea pentru adevar la fel de fideli ca si acul magnatic spre pol”. Acesta este motivul pentru care vrem sa traim `aventura` de a ne indrepta privirile doar spre Dumnezeu pentru insotire si sprijin.

Pentru cei care sunt dezamagiti ca la Centru lipsesc dificultatile cu care se asteptau sa lupte pentru a deveni puternici spiritual sau de absenta animalelor salbatice avem o veste buna. In fiecare zi la Centru ne viziteaza o bestie nemiloasa, chiar daca este imbracata in haina de oaie. Aceasta fiara face ravagii atat de mari incat lasa grupul de aici de multe ori fara energie. Daca cei in cautare de risc vor reusi sa o rapuna vor deveni eroii lui Dumnezeu pentru vesnicie. Suntem nevoiti sa marturisim ca de multe ori am fost rapusi, de aceea ajutorul oricui e binevenit. Daca nu veniti cu ea din Europa nu disperati, o veti gasi aici. E ascunsa in spatele fiecarui gest sau cuvant care raneste pe ceilalti, e autoarea atmosferei nepotrivite din mijlocul nostru din anumite momente. Insa nu consideram lupta fara speranta pentru ca ne bucuram de ajutorul celei mai puternice Fiinte din Univers. Faptul ca avem o scoala, de care aminteam in raportul trecut, este unul din motivele majore pentru care suntem recunoscatori lui Dumnezeu, dar si ceea ce face ca aventura sa lipseasca. Procesul educatei, de cele mai multe ori, este lipsit de senzational. Gandul ma duce la determinarea constructorilor de catedrale. Isi `iroseau` viata construind cativa metri in inaltime, fiind constienti ca peste doua trei sute de ani alta generatie, nepotii nepotilor lor, se vor inchina in acea catedrala. In ceea ce ne priveste rezultatele nu se lasa insa atat de mult asteptate. Cei care stiu cum erau copiii de la Centru acum sase ani si cum sunt acum gusta deja satisfactia de a putea `cantari` schimbarile, progresul si isi pot imagina ce ne va ajuta Dumnezeu sa vedem in acesti copii peste alti cativa ani.

In decembrie 2011 vor termina cursurile clasa intai si clasa a doua, doua clase de prescolari si una de gradinita. Spuneam ca deja avem satisfactia sa vedem progresele. Obiectivul principal al scolii este formarea de tineri care, in viitorul apropiat sa fie crestini seriosi, puternici, in stare sa regenereze societatea excesiv de traditionalista in care traiesc. Desi secundare, realizarile academice sunt si ele extraordinare, comparate cu cele ale scolilor din zona. Cu ocazia unei intalniri a elevilor a mai multor scoli din zona, profesorii celorlalte scoli au observat si apreciat diferenta de calitate substantiala intre scoli. Aprecierea a fost urmata de cererea ca de anul viitor proprii lor copii sa fie acceptati ca elevi in scoala noastra.

Faptul ca se vad schimbari in bine nu inseamna ca nu ne lovim de dificultati. Dislexie, dificultati de concentrare, nivel intelectual de plecare extrem de redus – toate acestea sunt prezentate lui Dumnezeu, dimineata, la momentele devotionale. De asemenea, ii prezentam si elevii rebeli, incapatanati, voluntarii de la Centru, din satele invecinate cu un comportament imoral, iar rezultatele rugaciunii de cele mai multe ori nu se lasa asteptate, mai ales in cazul copiilor. Deja a lucra cu clasa a doua, cei mai vechi in scoala noastra, este o mare placere. Arata interes pentru acumularea de cunostinte, sunt din ce in ce mai ascultatori si modelabili, ne-au devenit prieteni. Si in celelalte clase majoritatea ne percep ca pe prietenii lor, atitudine mai rar intalnita la adulti, atrasi mai mult de presupusele avantaje materiale in urma contactului cu europenii.

Nu ar fi fost posibil insa acest traseu incurajator daca nu am fi avut alaturi de noi oameni cu inima mare. Ne doream de mult un dormitor pentru copii de la scoala. Dumnezeu a raspuns rugaciunilor noastre intr-o maniera deja cunoascuta. Fara sa facem altceva decat sa ne rugam, am fost intrebati de pastorul din Roma, Lupu Benone, daca am avea ceva de construit. Fusese de putin timp transferat acolo si oamenii doreau sa ne ajute. ADRA Italia si-a alaturat eforturile, donand banii necesari construrii dormitorului. Fara a neglija gestul donatorului, putem spune insa ca ceea ce ne-a incalzit inimile a fost seriozitatea si harnicia romanilor din Roma. Ca de fiecare data de fapt, si ei au lucrat constant, intr-o atmosfera frumoasa, in asa fel incat la sfarsitul sederii lor dormitorul era gata. Ne-a ramas sarcina mobilarii si a catorva finisaje, lucru nu tocmai usor tinand cont ca am inteles pe parcursul timpului ca ceea ce rezista aici este ceea ce e facut din metal. Dusmaii sunt termitele, vremea umeda din sezonul ploios si energia excesiva a copiilor. Am fost nevoiti deci sa construim paturi din metal si un gard tot din metal pentru protejarea dormitorului.

Nu pot trece cu vederea ajutorul constant primit din partea pastorului Catalin Barbulescu si al sotiei lui. Deja interesul si grija lor depasesc granita implicarii profesionale. Totusi, in primul rand, venirea lui Catalin la Centru se traduce, de fiecare data , intr-o investitie concreta in educatia copiilor. E cunoscut atat de bine incat toti cei de aici asociaza venirea lui cu atat de atragatoarele tabere biblice de vara. Pentru cateva saptamani, deja al patrulea an consecutiv, Centrul e gazda a zeci de copii din satele invecinate. Anul acesta a fost insa deosebit de ceilalti ani pentru ca tabara s-a adresat nu numai copiilor, ci si parintilor lor. Darul de a se face placut echipei, inclinatia naturala de a se adapta oricarei varste, si in special celor mici, grija pentru a face ca toti sa se simta bine fac ca prezenta lui sa fiu dorita de toti, atat de cei din echipa cat si de locuitorii satelor.

Anul 2011 ne-a furnizat si o alta surpriza. Mioara Diaconu, o mai veche prietena, acum profesoara la Andrews University, ne-a vizitat insotita de o echipa formata din sase studenti de la aceeasi universitate si o familie de medici. Desi nu au petrecut la Centru decat trei saptamani, prezenta lor ne-a adus multa bucurie. Prietenosi, atenti, seriosi, intr-un cuvant o prezenta foarte agreabila. Pentru ca ceea ce studiaza e din domeniul asistentei sociale ne-au putut oferi idei pentru a imbunatati activitatea noastra si, pe de alta parte, activitatea noastra a constituit materie de studiu pentru ei. Tot de pe taram american in luna aprilie am primit vizita a doi profesori de la Geoscience Research Institute, din Loma Linda. In decursul anilor in Caprivi, zona in care locuim, am intalnit multi profesori , asistenti medicali, politisti, provenind din familii religioase, mai ales adventiste. Insa nu ii intalneam si la biserica. Ni s-a spus insa ca intelectualii namibieni considera religia si conceptia creationista potrivita pentru oameni needucati. Pentru ei ramane doar varianta moderna, a evolutionismului, singura compatibila cu statutul lor de intelectuali. Intentia noastra a fost ca acesti profesori americani, in acelasi timp si oameni de stiinta, sa poata sa le arate ca in aceeasi masura poti crede in Dumnezeu si sa fii un intelectual. Timp de trei zile, in Katima Mulilo, resedinta provinciei noastre, au conferentiat pe tema evolutionismului si a creationismului, avand ca auditoriu aprox 50 de profesori de stiinte naturale din Caprivi. Competenta si seriozitatea invitatilor de la Geoscience a fost peste asteptarile noastre. Rezultatele nu sunt cuantificabile, insa o mare parte din cei prezenti au marturisit ca perspectiva oferita i-a incantat si sunt bucurosi ca au putut vedea cum poti avea o buna pregatire academica si in acelasi timp, o credinta ferm ancorata in Biblie.

Unul din motivele de rugaciune aflat constant pe agenda noastra a fost venirea unui cadru medical pentru mica noastra clinica. Si rugaciunile noastre nu au fost in zadar. Pentru sase luni consecutiv clinica a functionat datorita prezentei asistentului medical Marin Gheorghita. Pregatirea medicala de exceptie unite cu seriozitatea si interesul pentru oameni au facut ca clinica sa fie vizitata in acest rastimp de aproximativ patru mii de pacienti. Ii suntem recunoscatori lui Dumnezeu pentru faptul ca ne-a trimis un om atat de valoros, dispus sa isi lase familia pentru o perioada atat de indelungata si sa aduca alinare atator oameni.

Am mentionat deseori echipa de voluntari de la Centru. Insa celor mai multi dintre dvs numele lor va sunt necunoscute. Am simtit insa imboldul de a aminti numele lor. Am cerut lui Dumnezeu in rugaciune aprobarea pentru acest pas si am vrea ca acesta sa ramana un punct comun al rapoartelor pe viitor. Stim ca va rugati pentru noi, multi ne-au marturisit lucrul acesta, insa am vrea ca ei sa aiba nume pentru dvs si, poate, in viitor, si chip.

Incep cu veteranii echipei, familia Larisa si Liviu Paun, pentru al treilea an consecutiv deja in Namibia si pentru cat Dumnezeu va ingadui in viitor. In diferite situatii am incercat sa imi imaginez cum ar fi fara ei aici. Trebuie sa marturisesc ca exercitiul meu a dat gres. Nu imi pot imagina cum ar fi fara Liviu din punct de vedere tehnic. Cunostintele lui de informatica il fac in mod literal de neinlocuit. Priceperea lui practica, atat in domeniul computerelor cat si in multe alte arii ca mecanica, constructii, electricitate insa e depasita de o alta calitate care ne da multa siguranta, aceea de a cauta sa faca orice perfect. Consecinta acestei insusiri face ca sa fie extrem de responsabil. Mai mult decat atat, are darul greu de intalnit de a oferi solutii aflate la granita sensibila in care se intalnesc spiritul de economie si calitatea. De nenumarate ori solutiile oferite fie ne-au scutit de cheltuieli serioase, fie au adus un aport considerabil de calitate. Pe de alta parte este si tovarasul de joaca favorit al copiilor, atat de la gradinita cat si de la scoala.

La fel de greu imi pot imagina scoala fara Larisa. Creativa, inteligenta, inzestrata cu mare putere de munca, acum face literalmente treaba a doi profesori. In perioada in care diferiti medici au vizitat clinica noastra au preferat-o ca tovaras de munca, pentru abilitatile ei practice, in mod deosebit buna coordonare ochi- mana si pentru rapiditatea cu care `prindea` procedurile medicale si cunostintele teoretice.

Pentru a doua oara pentru o perioada de un an si jumatate se afla si Ileana Tomoiaga, din Maramures. Calitatea ei principala e voiosia, izvorata dintr-un optimism tineresc sanatos. Harnica, practica, gata sa ajute oricand, apropiata de copii, toleranta, prietenoasa. O puteti gasi intotdeauna ascunsa in spatele unui zambet, alergand sa isi termine datoriile zilnice.

De mai putin timp ni s-au alaturat Bianca Alexe, marturie vie a faptului ca seriozitatea in munca si felul de a fi responsabil nu tin de varsta. Desi foarte tanara, a raspuns chemarii interioare de a sluji, iar dedicarea ei ne aduce bucurie atat noua cat si lui Dumnezeu. Ceea ce o defineste insa in cea mai mare masura este sensibilitatea, manifestata in grija extrema de a nu rani pe nimeni si de a vedea intotdeauna calitati in oameni.

Diana Nadasan ni s-a alaturat recent ca profesoara si, de pe acum, putem intrezari faptul ca delicatea si seriozitatea o vor face indragita de copii. Cunostintele si pasiunea pentru muzica o vor face in mod cert dorita de localnici, inzestrati natural cu darul armoniei muzicale.

Gabriela Barbuta, asistenta medicala, ni s-a alaturat pentru trei luni, insa intelepciunea si felul prietenos de a fi ne-o fac draga, incat am vrea sa nu plece atat de curand. Ne bucura si faptul ca incearca sa combine tratamentele medicamentoase cu cele naturiste, mai ieftine si mai accesibile localnicilor saraci.

Cel mai recent membru al echipei este Liviu Senocico din Bucovina. Tanar, prietenos, copilaros uneori, plin de voiosie, inca indecis cat va ramane in echipa noastra. Rugaciunile dvs il pot ajuta pe drumul frumos inceput al renuntarii la sine si al slujirii.

In anul 2011 am avut ca tovarasi de traseu cativa tineri foarte pretiosi pe care am vrea sa ii mentionam. Pentru aproape un an de zile Adina Oancea a fost profesoara clasei a doua. Bine pregatita profesional, toleranta, prietenoasa, o prezenta placuta si dorita. Simona Branza - adica modestie, intelepciune, seriozitate, harnicie, sensibilitate, bunatate. Adica un crestin veritabil, `rara avis` in zilele noastre. Ne rugam ca Dumnezeu sa o ajute sa vina inapoi, asa cum isi doreste. Dani si Andreea, profesori ai clasei intai pentru cateva luni, au imbogatit echipa, Dani prin blandete, Andreea prin energie debordanta. Pentru cateva saptamani, pentru a doua oara, ne viziteaza Abigail Garea, invatatoare de profesie, inzestrata cu drag de copii si pricepere in a se apropia de ei, dar si cu darul de a lucra in echipa. La inceputul anului am fost ajutati pentru cateva luni de Monica Alexandru. Culta, toleranta, prietenoasa, atenta, un ajutor pretios cand aveam mare nevoie de profesori. Noua, prezenta ei ne-a adus bucurie si am fi realmente onorati sa ni se alature in viitor.

E posibil ca sa vi se para exagerate portretele celor din echipa noastra. Insa cum astfel sa poata fi explicat traseul frumos pe care a condus Dumnezeu Centrul nostru? Acum sase ani aici erau tufisuri salbatice si minti intelenite; acum putem vedea cladiri frumoase si copii educati, marturie a faptului ca Cel de Sus poate califica `la locul de munca` pe cei dornici sa asculte de El, in ciuda bajbaielilor inerente inceputului si defectelor de caracter, material de lucru pana la sfarsitul timpului.

Credem cu tarie in puterea rugaciunilor dvs pentru noi. Stim ca va rugati pentru protectie, Africa inspira teama. Insa va cerem din toata inima sa va rugati ca Dumnezeu sa ne dea o inima noua, iubitoare. Stim ca daca suntem nascuti din nou toate celelalte `vor veni pe deasupra`. Climatul de multe ori ostil creat de liderii locali, materialismul lor deschis, lipsa de recunostinta, acuzatiile nefondate sunt uneori piedici in a-i iubi asa cum ne cere Hristos. Stim ca dragostea deschide toate usile si darama toate barierele, chiar si cele presupus culturale, ridicate de ei pentru a scuza imoralitatea, superstitiile si egoismul.

Va cerem in mod deosebit sa va rugati impreuna cu noi pentru a avea profesori si cadre medicale pentru anul viitor. Desi intotdeauna Dumnezeu ne-a ajutat, nu au lipsit momentele de criza, cand parea ca nu mai putem continua din lipsa de oameni pregatiti. Reamintim, clinica poate functiona cu un asistent medical sau medic, la scoala monitor poate fi orice absolvent de liceu iar supervisor pot fi absolventii unei facultati, din orice ramura. Pe de alta parte, asa cum am mai spus, orice european pleaca in viata cu un bagaj de deprineri si cunostinte care aici se dovedeste extrem de pretios. A sti sa cultivi o gradina, sa gatesti sanatos, deprinderi practice de mecanica, electricitate, reparatii curente sunt socotite fara prea mare valoare in Europa, insa aici sunt greu de intalnit intre localnici si valoroase pentru echipa noastra. Va multumim pentru insotire in rugaciune si dorim ca Dumnezeu sa va dea fericirea pe care numai El o poate da!

Cu mult drag,

Sorin Neacsu