Istoricul fundatiei TU Pro
Nasterea fundatiei "Tu Pro", asa cum este de asteptat, nu poate fi legata de o data, un loc sau un eveniment concret. Geneza ei insa poate fi circumscrisa, fara pretentia de exactitate - Madrid, 2004, tineri romani stabiliti temporar in Spania.
Februarie 2004 - Sorin Neacsu, in urma povestirilor misionarului roman Sebastian Tartarau, hotaraste sa faca ucenicie alaturi de el in Venezuela. Radacinile sunt insa mai adanci: modelul parintilor si bunicilor, educatia religioasa din copilarie, perioada petrecuta in a ajuta copiii strazii din Bucuresti, dependentii de droguri si alcool din Madrid, colaborarea in punerea bazelor altei fundatii umanitare - Casa Painii.
Venezuela
Petrece trei luni in Venezuela, in zona Gran Savana, in sudul extrem al tarii, in jungla amazoniana. Rateaza intalnirea cu Sebastian, insa il intalneste pe David Gates si familia acestuia. Convietuirea cu aceasta familie si cunoasterea mai indeaproape a misionarului David Gates ii schimba destinul. Timp de trei luni incearca sa ajute cateva comunitati indigene cu haine, alimente, surse de apa potabila, amenajarea unei piste rudimentare de avion, educatie religioasa.
La intoarcerea in Madrid prietenii ii cer sa-i insoteasca in Venezuela pentru a ajuta mai mult localnicii. Urmarea este ca in februarie 2005 se intoarce insotit de 10 prieteni, pentru o luna. In scurtul rastimp petrecut acolo construiesc o biserica din lemn in localitatea El Vapor, amenajeaza un hangar pentru o avioneta medicala, acorda asistenta medicala gratuita indigenilor, organizeaza o serie de intalniri evanghelistice.
In iunie alt grup de tineri ajung in Venezuela cu aceleasi obiective. De data asta sunt 25, majoritatea foarte tineri. Acorda asistenta medicala, ajuta material familiile sarace, termina de construit o biserica in localitatea Matupo I, organizeaza o scoala biblica de vacanta in localitatea San Jose.
Sunt urmati de alte grupuri care continua activitatea medicala, educatia copiilor, ajutarea familiilor sarace si construirea a ceea ce se voia sa fie un centru de misiune.
Spre sfarsitul anului 2005 se constituie deja in Madrid un nucleu de tineri dornici sa-si cheltuie timpul, energia si banii pentru a ajuta semenii in nevoie. Grupul constitiut natural pe criteriul disponibilitatii de sacrificiu nu are insa o structura si un statut official.
Namibia
In acelasi an hotarasc sa mearga in Namibia, entuziasmati de relatarile misionarului mai sus amintit, Sebastian Tartarau. In perioada pregatirii plecarii survin inundatile in Romania. Fara prea multa sovaire isi schimba planurile si pleaca intr-o zona afectata, pentru o luna de zile. Desi sunt numai opt, construiesc fundatia, peretii si acoperisul a sapte case, a caror proprietari sunt batrani, fara copii in stare sa-i ajute.
Nu renunta insa la planul de a ajunge in Namibia. 17 persoane, majoritatea tineri, pleaca pentru o luna, in primul rand pentru a evalua situatia la fata locului. Timp de trei saptamani construiesc o biserica deja inceputa in zona Kongola, regiunea Caprivi, in nord estul tarii. In acelasi timp acorda asistenta medicala si se ocupa de educatia religioasa a copiilor. In aceeasi zona cer localnicilor o lista a copiilor orfani. Zilele ramase din scurtul sejur le dedica vizitarii zonelor Oshivelo, in nord, si Tsumkwe, in desertul Kalahari. Impart cantitati mari de haine si mancare, ajuta oamenii din punct de vedere medical.
La intoarcerea in Madrid, in cadrul unui concert umanitar, reusesc "adoptia" la distanta a 45 de copii namibieni din zona Kongola. In aceeasi ocazie cererea de copii pentru a fi adoptati e mult mai mare decat oferta, astfel ca, la interval scurt de timp, o noua echipa pleaca in Namibia pentru a aduce datele si fotografiile a altor copii.
Cu ocazia celui de al doilea concert benefic de muzica religioasa sunt "adoptati" peste 200 de copii din trei zone ale Namibiei: Kongola, Tsumkwe si Oshivelo. Echipa se angajeaza sa cheltuie intreaga suma primita de la "parintii adoptivi" pentru nevoile copiilor. Nici un ban nu e cheltuit pentru nevoile grupului de organizatori -bilete de avion, mancare, transport.
Proportiile proiectelor, nevoia de organizare din ce in ce mai mare, vehicularea de sume importante de bani aduc in atentie necesitatea constituirii unei fundatii umanitare. Grupul constituit adhoc hotaraste institutionalizarea intr-un O.N.G. numit TU PRO. Semnificatia numelui e derivata din latinescul “pro”, termen generic pentru a fi principial “in favoarea? lui “tu”, al celuilalt. Intelesul numelui insa e legat si de moto-ul primei plecari in Venezuela, “tu prójimo”, "tu esti pentru, in favoarea aproapelui" in forma prescurtata.
”Luna de miere”
Dupa constituirea O.N.G-ului doi tineri, la doar doua zile dupa casatorie, pleaca in Namibia pentru a da viata proiectului, prin convertirea banilor in bunuri pentru nevoile vitale copiilor. Cateva luni mai tarziu li se alatura un grup de 11 persoane, pentru o perioada de trei luni de zile. Sarcina nu e deloc usoara, avand in vedere particularitatile tarii. O data pe luna, pentru a ajunge la toti copii, trebuie parcursi 3000 de km cu aproape 10 tone de alimente si haine, la inceput cu o masina inchiriata, apoi cu o masina proprie. Din cei 35 de euro primiti lunar pentru un copil 5 euro sunt cheltuiti pentru combustibilul necesar ajungerii in satele lor si pentru reparatia masinii. Ceilalti bani, 30 de euro, sunt transformati in alimente si produse de uz casnic, haine, uniforme, rechizite si taxe scolare. In functie de imprejurari si anotimp intervin alte cheltuieli: pelerine de ploaie, unghiere, umbrele, etc.
Cele trei luni petrecute in Namibia, cea mai mare parte a timpului in Kongola, contureaza o nevoie neluata in calcul la inceput - un centru de zi, un edificiu permanent apartinand fundatiei. Constatarea dureroasa, ca rezultat al convietuirii cu bastinasii si cunoasterii realitatilor de zi cu zi, a fost ca localnicii nu stiu sa gateasca sanatos si variat alimentele primite si ca de multe ori hranirea propriilor copii e neglijata. Pe de alta parte s-a constatat si ca copii ajutati nu au nici o perspectiva si nici un vis, educatia lor conturandu-se ca o nevoie urgenta. Alcoolul, lipsa locurilor de munca, nivelul slab al scolilor din zona, lipsa educatiei adecvate, lipsa de viziune fac din ei victime sigure.
Se impune nevoia construirii unui loc in care sa se poata gati inteligent, in care sa se poata avea garantia ca intr-adevar copiii au acces la alimentele primite si in care sa poata primi educatia necesara in stare sa le schimbe viitorul. Consultati, "parintii adoptivi" sunt de acord cu "deturnarea" unei parti a fondurilor destinate pana atunci nevoilor fizice catre educatie. Intoarcerea in Namibia este hotarator determinata de dorinta de a schimba in bine destinul acestor copii.
”Definitiv” in Namibia
Aprilie 2007 - Un grup mai mic de data aceasta aterizeaza in Namibia pe o perioada nedeterminata. Incep demersurile in vederea obtinerii unui teren in Kongola, destinat Centrului de zi proiectat. In perioada afectata procesului administrativ se continua activitatea medicala si distribuirea pachetelor lunare in cele trei zone deja amintite. In aceeasi perioada ajunge in Namibia o echipa care are ca obiectiv construirea unei biserici in Oshivelo. Activitatea in Kongola e intrerupta si toate fortele se concentreaza pentru a termina intr-o luna edificiul inceput de data asta de la zero. In termenul stabilit biserica este gata, spre incantarea localnicilor. Pana atunci, timp de cativa ani, se inchinasera la adapostul unor copaci uriasi undeva la marginea localitatii.
Luna mai a anului 2007 aduce bucuria obtinerii unui teren de aproximativ doua hectare, in Kongola, in vecinatatea imediata a parcului national Caprivi. Pana in ianuarie 2008 fundatia este gata, gratie efortului sustinut de un grup de tineri veniti din Romania pentru un an de zile.
